adrian

Numele nu e un simplu instrument. Numele tău, al meu sunt sfinte. Numele sunt eu. Eu în întregime, fără rest. Eu, cel ce sunt doar cuvânt. Eu, cel pe care ți-l dăruiesc, să locuiesc în tine. Eu, cel pe care-l pronunți când vrei să cobor din alte lumi. Eu, cel ce va rămâne înscris pe lemn, după ce eu nu voi mai fi. Eu, cel ce singur știe cine sunt și cum sunt. adrian, adian, adi, ady, adiță, aduțu, andrușca, adrianuțu, adișor Nu-mi vorbi aiurea, nu-mi vorbi de pe pereți. Vei avea în față doar Mânia fără ființă și chip. Invocă-mă întâi. Eu, cel ce locuiește în tine să mă strige. Îi cunosc glasul și inteleg ce spune. Voi veni. Când te invoc, nu-mi trimite străini. Străinii nu mă pot purta. Îți vor aduce doar un alt străin. Îl vei urî.