Adrian Ionescu

O țigara. Paharul plin, din fața mea, cu amintiri Se cere, cu insistență, băut. Cedez. Ce-aș putea face?

Îmi scot sângele, picătură cu picătură, încercand să savurez, cât mai mult propria-mi stingere

Tocmai când mă pregateam să plec ai rămas tu Te-am vazut azi, când îmi luam adio Nu mai plec Te urăsc

Oare Dumnezeu, creându-te nu s-a temut de gelozia îngerilor?