Poezie
Rătăcire
poezie în culoarea gândului
1 min lectură·
Mediu
În cuprinsul necuprins
tresar din zborul ce-mi despică trupul...
Privesc în jur cu ochi de vânt
cum noaptea răsucește lutul,
cum între coloane ațipite
în pragul timpului pierdut
îmi urlă rătăcirea-n oase
și nenorocul așternut.
Prin stele nătângi viața mă bate
și clipa o simt sub pleoapa închisă,
o clipă tăcută cu vise-nrămate
ce-și țipă seva proscrisă.
Picioarele mi se agață in timp
și-alura mea topită în vreme
e picătura ce-o simt
mult peste mult, mult prea devreme.
Mă bate amurgul etern și celest,
vântul străin se îmbracă în mine
să-mi lase neuitarea ca rest
în picătura pătimirii ce vine...
023.134
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Gerhard
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Gerhard. “Rătăcire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-gerhard/poezie/1788055/ratacireComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AG
E adevărat îmi irosesc timpul.Din fericire e al meu într-o dimensiune care-mi aparține sută la sută. O altă fericire a mea e că nu înțelegi mai nimic din versurile care le postez la fel cum nici eu nu înțeleg măsura criticilor tale la mai mulți membrii ai acestui site. Banalitățiile de-o naivitate înduioșătoare îmi aparțin și ca atare mi le asum. Cu drag, înduioșător în naivitate, Adrian Gerhard (fără H)
0

Acestea ar fi câteva dintre motivele pentru care textul stă la \"Atelier\". Cu regrete,