Poem de vânzare(altă parte)

poemul meu

nu are o mamă

în adevăratul

sens

al cuvântului

deși se laudă

mai mereu

cu un arbore

genealogic

iși flutură

zi și noapte

batistele albe

când adorm

pisicile negre

de prin vecini

se trezește

uneori

și face autoprtret

călătorilor

ready-made

for free

dar nu le oferă

nimănui

de frica

gloriei antume

nu-și aruncă

ochii

pe ziare

din plictiseală

refuză

să circule

cu autobuzul

și până acum

(n.r.- azi)

n-a vrut

să se sinucidă

doar s-a izbit

cu fruntea

de pereți

în câteva rânduri

de asemenea

din lipsă

de ocupație

(domnul, care între timp s-a prezentat ca fiind Franz Arthur, desigur fără vreun document oficial, se așează confortabil pe unul din fotoliile,aferente încăperii, acoperit cu o pătură vermillon, și începe să citească dintr-un ziar al cărui titlu, scris în wingdings,e indescifrabil și fredonează un cântecel șuierat)