Poezie
Tentati irealului
1 min lectură·
Mediu
Eu nu sunt Nichita.
De multe ori
ma supar pe frunze,pe pasari,pe munti
si le condamn
ca exista.
Asa sunt eu.
Poate ca si ele
se supara pe mine
si ma condamna
ca traiesc
si ca sunt om.
Asa sunt ele.
Cred.
(Ce?!
De ce sa fiu eu om
si nu planta?
Am ceva in plus
sau care-i treaba?)
Degeaba le explic
ca toate
au un rost in univers
si nu sunt puse la intamplare,
ca toate au o origine
si nu se sfarsesc
si bla,
bla,
bla.
Nu ma cred.
Dar pentru asta nu le condamn.
Nici eu nu i-am crezut
pe ceilalti
cand mi-au insirat
teoriile lor.
Pentru mine sunt niste aberatii
dar,ce sa mai lungim vorba,
asta e problema mea.
Asa credeti si voi nu?
Dar ma condamnati
si voi
ca traiesc...
001.289
0