Poezie
impotriva curentului
1 min lectură·
Mediu
Mă uit cum vin la vale
Cuvinte grele, plutitoare
Împotriva cărora trebuie să
Înot
Ca împotriva curentului
Și care mă lovesc și îmi intră
În urechi
În inimă și-n gând
Lăsându-mă, de multe ori, fără
Cunoștință
La marginea puhoiului
Agățat inert de un simplu
“Te iubesc”
Apărut, dintr-o greșeală, în
Calea mea, salvator
Și care mă mai ține în viață
Fără să țină cont de furtuna
Din jur.
Îl strâng la piept
Inconștient și tandru
Pentru că sunt sigur că fără el
M-aș îneca în vâltoarea
Întunecată
A cuvintelor fără rost
Prea multe și prea reci
Pentru a permite gândurilor
Să trăiască.
001245
0