Poezie
mecanism
1 min lectură·
Mediu
De fiecare dată când simt că mă îndrăgostesc
Fug la bucătărie și-mi torn în cap un pahar cu apă
Rece.
Ce dacă mi se-ntâmplă prostia asta iarna?
Iar după ce strig cât pot de tare
”Dragostea e o prostie mare !”
Mă liniștesc.
Pulsul revine la normal
Privirea nu mai este lucie și alunecoasă
Mersul devine iar
Țanțoș și bărbătesc
Iar inima se transformă într-un mecanism
Matematic și misogin
Care-și vede conștiincios de treaba ei
Prestabilită.
Ce bine este să mă mențin autoprogramat!
Dar dacă după atâta apă o să încep
Să ruginesc?
023.401
0
LN