Poezie
negru linistit
1 min lectură·
Mediu
De ce e negru tot ce mă înconjoară ?
Și gândurile și fețele oamenilor
Și frunzele copacilor
Și zâmbetul tău
Și aerul ce-l trag în pieptul
Negru ?
Privirile ce mă lovesc în priviri
Sunt pline de funingine
Picioarele se târăsc într-o clisă
Murdară
E așa o stare întunecată
Pe care o simt că mă apasă
Pe ceafă
Și nu mai știu dacă ce-mi urlă
În urechi e vuietul negru al
Crivățului memoriei
Sau tacere deplină a nenăscutelor
Idei
Sunt singur, învăluit în mantia
De cenușă a zâmbetului
Mort la datorie
Și nu-mi doresc decât o clipă de
Liniște ca să pot să-mi trăiesc
Mai profund
Tristețea.
001.216
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Furnica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Furnica. “negru linistit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-furnica/poezie/13901264/negru-linistitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.