Ton

nu ne trebuie nici maini
sa dam din ele cand nu avem vorbe
nici ochi sa-i amagim cu lumina.

nu trebuie se zice pe la tara
fericire.

pinguinii nu au fericire veșnică
nici feștilă de-aprins cu untură de pește
ce știi tu care ții lacrimi în lesă
nu te juca de-a ping-pong-ul cu mine

ce stii tu care sunt campionii la ping pong
care vorba cade care place
stii tu cum e sa tii atatea lese
cand iesi cu ele la plimbare

si mai ales, de unde stii ca nu le dau, noaptea, drumul sa zburde si sa ma racoreasca..

am s-o iua ca un semn bun
de apa cu sange

adriane ma ierti ca am doar 21 ani doar o inima sparta si abea pleca casul de la gura..cum zici matale in barba.

ma scuzi ca scriu de copii pe care nu-i am, de barbati carora nu m-am dat, de Dumnezeul care m-a ocrotit.

si acuma hai la ping pong maestre sa vedem daca timpul matale interior, singurul care conteaza, nu rezoneaza la cestea..

fii domn si refuza invitatia..muierile vorbesc sa nu taca:)
eu oricum m-am spalat pe manutze

Ferească D\'zeu să-mi închipui că mă pot juca, eu, cu cei 21 de ani ai tai. Nici în glumă. Sunt frumoși și proaspeți. Sunt ai tăi!
Poemul meu era trist, malițios, dar nu are legătură cu tine, indiferent de culoarea naturală a părului tău.
Zău așa!

adrian m-am legat de \"nu te juca de-a ping-pong-ul cu mine \"

scuze pt familiaritate.
te stimez.invatacelul care nu-si depaseste profesorul nu a invatat.pricepi matale