Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@adrian-firicaAF
Adrian Firica
@adrian-firica
Jurnal

Pagina pipăită din jurnalul lui Arcibald

2 min lectură·
Mediu
Arcibald mi-a spus că bunică-sa, după ce citea ziarele, făcea cocoloașe din câteva pagini, pe care le-ndesa apoi între dulapul de haine și zid, dar și că sub dulapul din bucătărie îndesa numai papucii și pantofii terminați și că refuza să-i spună dacă el ar fi-n stare să facă așa ceva pentru a păstra ipostazele trecutului. Cu un sentiment de refugiu mi-a mai spus că noul mercur (?!) are valențe nemărginite și înfiorătoare. Pe mine m-a apucat un sentiment de iubire ucigaș în timp ce el îmi spunea toate astea. Fără să-i cer amănunte criminalistice m-am uitat rotund, chiar sferic, iar după toate cele l-am întrebat dacă știe pe ce lume este, ori dacă știe în ce lume trăiește. Că lumea și amănuntele nu contează era răspunsul așteptat de mine, însă el m-a rugat să-i aduc un pahar cu mare adâncime în care să-și poată turna amarul, apoi am făcut un front comun bine delimitat. Înainte de-a pleca mi-a spus că lumea nu-i ca naiba și nici ca girafa aia plină de rafturi dalileene din care ignorăm esențialul perimetrelor. Mi-a deschis ochii, însă mi-a pârlit genele. Pe pipăitelea am scos soneria din priză și-am adormit încălțat și-mbrăcat… ca o vacă nemulsă, dar plină de bucurie.
023.488
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
205
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Firica. “Pagina pipăită din jurnalul lui Arcibald.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-firica/jurnal/14002201/pagina-pipaita-din-jurnalul-lui-arcibald

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@silvia-bitereSBSilvia Bitere✓
ceea ce îmi place, în mod deosebit, la aceste file din arcibald, este faptul că îți menține, ca și cititor, un tonus spumos. deși tabloul aparent pare static, arcibald este tot timpul în mișcare prin derularea unei povești. are talentul de a scoate în evidență latura lui acidă, de un cinism bine dezvoltat la nivel de frază. se observă predilecția lui spre detaliu și nu încetează să ne uimească prin situații aparent banale, cum ar fi bunică-sa, care este încadrată cu multă grație printre "cocoloașe" de hârtie de ziar, apoi, moliile din celebrele scriituri cu bătrâni ("Mirona", C. Serghi, "cartea nunții"- G. Calinescu)le întâlnim și aici dar sunt asociate cu pantofii învechiți ai vârstnicei.
autorul apelează și la puțină poezie, "el m-a rugat să-i aduc un pahar cu mare adâncime în care să-și poată turna amarul, apoi am făcut un front comun bine delimitat.", pentru o mai bună caracterizare a personajului central.

vă citesc. mai scrieți. și nu renunțați la acest stil. mă refer la partea de întindere a scriiturii. face parte din farmec, așa cum shakespeare nu a iubit o femeie înaltă ca statură (nu așa cum a fost ea zugrăvită în diverse scene puse în spectacol, public).

http://www.youtube.com/watch?v=PI1RIZlTzdo&feature=related
0
@adrian-firicaAFAdrian Firica✓
Că Ianus e asociat, din neștiință, ipocriziei, trecându-se cu vederea faptul că templele sale sunt germenele a ceea ce timpul a instituit a fi fiind efigia oricărui arc de triumf, rămâne să fie o chestiune de discutat. Arcibald, chiar, zice că dacă cineva-i trage o palmă pe un obraz lui Ianus, riscurile atacatorului sunt imense. Nu nedumerirea îl va invada pe acesta din urmă, ci se va auto-suspenda necondiționat... făcând fețe-fețe, rămând cu replica-n brațe dacă Ianus îi va întoarce... cealaltă față. Păi, cu răpirea sabinelor cum rămâne? Că puteau să fugă, dacă aveau picioare lungi. Dar, după o primă introspecție, se pare că aveau coapse primitoare! Erau etruriene, nu?!
0