Poezie
Divina Tragedie
Cantul IV
4 min lectură·
Mediu
Ce căutam prin noaptea asta rece,
Pe căi pe care numai ursul suie,
Când nu aveam cu cine mă petrece ?
Păream un somnambul pe-o cărăruie,
Urmând o umbră degenerescentă,
Către o nu știu care cetățuie.
Prin ploaia încă grea și persistentă,
În mine mă-nchideam ca o moluscă,
Stupefiat de forța insurgentă.
Aș fi dorit să pot să-i spun, în plus, că
Nu sunt erou și nu-s de pus în ramă,
\"Zaharisit\" să fiu de orice muscă,
Natura când, din zborul ei, o cheamă.
Aș fi dorit...dar mă țineam cuminte
\"... Precum se ține puiul după mamă \"*
Când ordinul \"de sus\" căzu fierbinte:
-\"Oprește-te !\" Și m-am oprit pe dată,
Răspunsul negăsindu-l în cuvinte.
Un nod mi se-nfundă în beregată
Și nu puteam o iotă a-nțelege
Cu judecata-mi anesteziată.
-\"Băiete-ascultă, n-ai de unde-alege!
Destinul, care mi te-a scos în cale,
De mult era întipărit în Lege;
Să uiți de-acum de griji materiale!
Misiunea noastră nobilă e scrisă
Cu drepturi clare, constitu - ționale\".
-\"Care misiune ?\"...-\"Þine-ți gura-nchisă.
Ai să vorbești când ți s-o da cuvântul!...-
Există o versiune compromisă ,
La care nu mi-am dat consimțământul,
Transpusă-n versuri de-un Omer - se pare -
Să aibe ce preda Invățământul...
Era un timp perfect de-organizare,
De muncă în comun și unitate,
De Þară Nouă, descălecătoare,
Când frate se alinia cu frate,
(Nu toți egali, dar asta ce contează
Când pe lozinci scria: Egalitate ?!)
Urmam, pe-atunci, un obicei de bază :
-Find io Mai Mare peste tot ce mișcă -
Tot capul ce n-ascultă se scurtează !
Cu caii înhămați mereu la brișcă,
Trasam comenzi de-alungul și de-a latul
Și totul se-nvârtea ca o morișcă,
Până-ntr-o zi! Luat cu \"înhămatul\",
N-am observat un cap că se ridică
Și împotriva mea asmute \"Satul\",
Cu o chemare Anti-Bolșevică !...
De-atunci, scurtat, eu stau pe osuare,
Iar el, în locul meu, numit Vlădică!...
Tu ești speranța mea de scadențare!\"...
O, Doamne, cu ce grabă trece timpul,
Vecii, de mii de ani, într-o suflare,
Ca țipătul când te pătrunde ghimpul...
Înmărmurit stăteam, ca-ntr-o agendă,
Pe când în fața mea, închis, Olympul,
Pe înălțimi părea că se suspendă,
Să am ce spune, pruncii când or crește,
Cum am călcat pe trepte de legendă.
-\"Ce pot să fac ? Nu eu, ci El vorbește!
Cât sunt sub vremi, nu am nici o putere
Să schimb ce vremea, aprig, vremuiește\".
-\"Nici nu-i nevoie; tot ce ți se cere
E să te ții pe drumul de pornire,
Pe vârf s-ajungi în plină Priveghere\".
-\"Atâta tot ?\"...-\"O clipă de...gândire :
Cu Sfinții nu te joci cum vrei, copile!
Acolo, sus, e-o mare învrăjbire ;
Să concurezi Puterile ostile,
Imaginează-ți mii de subterfugii...
Și-adu-mi armura ce-o pierdu Achile!\"
-\"Armura ?...Arma mea e arma fugii!
Cum pot pătrunde singur în cetate ?\"
-\"Ești viu! Au să te-accepte Săpălugii ;
La toți s-arate vor că au dreptate!\"
-\"Dar ce le spun să-mi dovedesc motivul,
La ușa lor bătând pe înnoptate ?\"
-\"Fii inventiv, nu face pe naivul !…
Găsește-ți o prezență feminină,
O Dulcinee sau... Alternativul,
Că nu contează cin’ ți-e \"Concubină\",
Atâta timp cât poți intra pe ușă
Și poți susține că a fost virgină!\".
-\"Dar n-am pe nimeni !\"...-\"Ia o țigăncușă,
Scornește-un nume...Spune-le :...ELENA!\"...
-\"E prea bătrână\"... -\"Zi că ți-e mătușă !\"
-\"Mă pui să mint\"...-\"Și unde-ți șade jena ?
Þine-o \'nainte, fără nici o teamă.
Și... intră-n legătură cu ...ANTHENA!\"
Simțeam, din nou, că totul se destramă,
Că sunt \"un nu știu ce\", lăsat în ploaie,
O comedie transformată-n dramă,
Pe-o scenă încropită din noroaie.
-\"Hai, mișcă-te, acuși începe Hora
Și-au să închidă poarta la Căsoaie,
Când miezul nopții o să-și bată ora!
Pe scut, victorios, s-aduci Armura,
Spre mântuirea mea! Și-a Tutulora !\"...
Voiam să țip, dar nu mă ținea gura !
*(G.Topirceanu: Stante apocrife la Divina Comedie,
Cap.I, ultimul vers)
002258
0