Poezie
Ma-ncearca, uite-asa...
1 min lectură·
Mediu
Mă-ncearcă, uite-așa, un dor de ducă
prin albele zăpezi ce mă-nconjor,
s-alerg prin ele, unică nălucă,
o spumă pe-un tangaj zămislitor;
Mă cere, uite-așa, o alternanță,
minuterie pusă pe-un cârlig,
o voce ce mă ține-n rezonanță
când fară voie mă trezesc și strig;
Mă poartă, uite-așa, o unduire,
pe aripi ce le simt, prelung, cum cresc,
simptom acut de gravă cumpănire
între ce vreau și ce am să găsesc;
Mă prinde, uite-așa, un nu știu cine,
și-un nu știu ce m-atrage spre-nserat,
dar semnul tău, tăcut, e pentru mine
și mă trezesc, la poarta ta, când bat.
023.102
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Erbiceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Erbiceanu. “Ma-ncearca, uite-asa....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/59434/ma-ncearca-uite-asaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AELui Silvia CALOIANU
Ma duce, uite-asa, un gand departe,
si-n visul meu, ce nu pot sa-l dezleg,
ma bucur cand citesc, ca intr-o carte,
ca altii ma patrund si inteleg
Ma duce, uite-asa, un gand departe,
si-n visul meu, ce nu pot sa-l dezleg,
ma bucur cand citesc, ca intr-o carte,
ca altii ma patrund si inteleg
0
prin labirintul noptii din cuvant
ma-nsigurez pe-un colt de vis abia tangibil
sa-ti inteleg tacerea sangerand...