Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ma-ncearca, uite-asa...

1 min lectură·
Mediu
Mă-ncearcă, uite-așa, un dor de ducă
prin albele zăpezi ce mă-nconjor,
s-alerg prin ele, unică nălucă,
o spumă pe-un tangaj zămislitor;
Mă cere, uite-așa, o alternanță,
minuterie pusă pe-un cârlig,
o voce ce mă ține-n rezonanță
când fară voie mă trezesc și strig;
Mă poartă, uite-așa, o unduire,
pe aripi ce le simt, prelung, cum cresc,
simptom acut de gravă cumpănire
între ce vreau și ce am să găsesc;
Mă prinde, uite-așa, un nu știu cine,
și-un nu știu ce m-atrage spre-nserat,
dar semnul tău, tăcut, e pentru mine
și mă trezesc, la poarta ta, când bat.
023090
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
97
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Erbiceanu. “Ma-ncearca, uite-asa....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/59434/ma-ncearca-uite-asa

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
ma poarta uite-asa lunatica mea fire
prin labirintul noptii din cuvant
ma-nsigurez pe-un colt de vis abia tangibil
sa-ti inteleg tacerea sangerand...
0
@adrian-erbiceanuAE
Adrian Erbiceanu
Lui Silvia CALOIANU

Ma duce, uite-asa, un gand departe,
si-n visul meu, ce nu pot sa-l dezleg,
ma bucur cand citesc, ca intr-o carte,
ca altii ma patrund si inteleg
0