Poezie
Născuți am fost...*
cu speranta ca n-o sa se mai repete
1 min lectură·
Mediu
Născuți am fost să scriem epopee
-Sau cel puțin așa am fost crezut-
Când totul se-nvârtea într-o idee
Fără sfârșit și fără început.
Ne pendulam între opțiunea clară
De-a zice : \"Da...Trăiți...Am înțeles !...\"
Și-un \"Nu !\" vulgar, de-o tentă tributară,
Când nu aveam nimica de ales.
Acasă, la birou sau prin tramvaie
Imperceptibil ne lega un fir
\"Clarvăzător\", ce ne ținea-n tigaie
Din naștere și pân-la cimitir.
Nu ne dăduse nimeni dezlegarea
Dezavuării celor apostați ;
Eram cu toți cuprinși de suspectarea
Vecinilor, în van, stigmatizați.
Trăiam cea mai subtilă șmecherie,
Reprezentată ca deziderat,
Menită să dureze-o veșnicie
Fără să știm de este-adevărat.
Indoctrinați de-un apanaj \"științific\"
Ne-am încâlcit, surprinși, în șiretlic.
Când ne-am trezit din visul soporific
In buzunare nu aveam nimic.
Născuți am fost să scriem epopee
-Sau cel puțin așa am fost crezut-
Când totul se-ntrupa într-o idee
Fără sfârșit și fără început.
*Din volumul \"Confesiuni pentru doua generatii\"
Editura Tipotrib - Sibiu, 2003
053.248
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Erbiceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat