adrian drian

Cred ca aceste versuri sunt un mod sublim de a da papucii cuiva ce te-a-nselat, te-ar fi-nselat, iremediabil dar pe care tu nu vrei sa-l ranesti prin despartire... Acuma numai el s-o vrea cu adevarat pe cealalta ca...daca te vrea tot pe tine cu adevarat degeaba...
Cat priveste poezia cu Portofelul am unele sugestii pe care ti le fac aici draga material girl si sper sa nu te superi, tu faci cum vrei... Eu as fi scris cateva versuri nitel altfel in locul tau, dar fiecare cu gusturile lui, ei... Adica: //Tot intru-n magazine//, //Cu ochiu-n portofel//, apoi celalat vers //Privind in potfofel//- ar disparea repetitia dar ar suna altfel cred...Si...//Doar poza mea cu tine// sau //Iar poza mea cu tine// in loc de \"Am o poza cu tine\" In poezia asta cu portfofelul parca s-ar plange cu lacrimi de crocodil de dorul sotului, o insensibila care primeste bani cu duiumul de la sotiorul, prietenul plecat la munca in strainataturi... Imi place ce scrii! Tine-o tot asa!