Poezie
poem despre inutilitatea verbului a fi
1 min lectură·
Mediu
este cumplită lipsa de sensibilitate
a celor din jur
în momentul în care s-a plictisit însăși existența
de tine
cele mai greu de supraviețuit zile
sunt cele de duminică
în special după-amiezile
când timpii morți
sunt extraordinar de insuportabili
mai ales dacă ai pe cineva lângă tine
care-ți calculează fiecare secundă de inactivitate
te simți hăituit
agasat
obligat să exiști.
în cele din urmă
iritat excesiv de privirile celorlalți
cedezi
și începi să trăiești
curând, ajungi să urăști
mediocritatea celor din preajma ta
golul acțiunilor tale
inconsistența vieții
și se naște în tine, invariabil
o nostalgie dureroasă
a singurătății
a morții
a non-existenței
vrei să ajungi mai repede acasă
să stingi toate luminile
televizorul
calculatorul
să nu mai auzi nici o voce
să te ascunzi sub pat
în întuneric
să nu te găsească nimeni -
un mormânt provizoriu împotriva durerii
a urâtului
și a inutilității
verbului a fi
001.240
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Cretu. “poem despre inutilitatea verbului a fi .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-cretu-0026656/poezie/14034558/poem-despre-inutilitatea-verbului-a-fiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.