dumnezeul meu locuiește la framm s

dumnezeul meu locuiește la framm` s în fiecare joi mă așteaptă acolo încălzindu-mi laptele pentru cafea

eu mă așez alegându-mi un loc la întâmplare ori un scaun lăcuit ori o canapea moale gri înmoi creionul de vârful limbii

cuvintele se așează atente în capul lui mă mai supăr că unele nu vor să stea acolo poate revistele franțuzești de modă din rafturile vintage

să revenim la dumnezeul meu cel care încă încălzește laptele în ibric

pe el nu-l interesează fumul de țigară

care stă cochet ca o haină de blană pe blonda dinspre ieșire

cel mai mult iubesc la el că atunci când e liber și nu servește pe cineva

se așează lângă mine în fața mea

și-mi suflă în cafeaua fierbinte mereu prea fierbinte

mi se pare că intenționat o prepară așa îi place și lui timpul petrecut împreună

în care nu ne spunem nimic doar ne lăsăm privirile să pătrundă spațiul dintre noi

căutând la infinit

asemănări

dumnezeul meu locuiește la framm` s și nu acceptă niciodată bacșiș

iar la plecare lacrimile îi cad ca o avalanșă