Poezie
Povestea mea fără mine
1 min lectură·
Mediu
Pe pleoapele-mi de lut
noaptea își face culcuș
căutând, în zadar,
odihnă.
Ochii mei, orbi deja,
plătesc prețul unei căutări
nocturne
de altă dată.
În zadar am făcut
poteci în minte
în căutarea marii
poezii –
vise cu gondole,
aeroplane legate de păpădii,
nori de plastilină –
zadarnic.
Cerul plutește deasupra-mi
încărcând toamna
cu întunericul lui
de gheață
iar eu – un fluture de cocean,
bat aerul culcându-l
la pământ
și-atât.
În podul ochilor
găleți cu lacrimi se-aruncă
sinucigașe
de stâncile crăpate
totul era întuneric
doar Biblia lumina
și podeaua unde trebuia
să-mi cufund genunii.
Să tac în șoapte – îmi spun –
viclean mă arunc
deschid
ochii...
Pentru prima dată
nu mi-era teamă.
Moartea dăduse
popii ortul.
001.145
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- adrian cirstea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
adrian cirstea. “Povestea mea fără mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-cirstea/poezie/14038784/povestea-mea-fara-mineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.