Poezie
Drumul spre acasă
1 min lectură·
Mediu
Pe malul unei ciuperci
se-odihnește, cu migală, un bulgăre
de rouă,
sau ploaie -
nu văd bine;
un păianjen și-a cusut
pe rama ochelarilor mei un butic cu de toate.
În cizmă băltește o necunoscută răceală.
Sar peste licuricii de pe foșnetul frunzelor,
peste întrebările din cap
și alerg,
gata să cad și să mă prăpădesc,
spre cer.
Drumul e greu, dar palmele îmi sunt puternice,
gata să se îmbrățișeze.
Tata mă așteaptă cu flori de iasomie
și coronițe de stele.
001.104
0