Poezie
Trecut
1 min lectură·
Mediu
Am vrut să cunosc lumea
și m-am oferit ca jertfă pânzelor ei.
Mă îndrăgostisem de Minciună,
de dama aceea brunetă...Ura
și cochetam prin cafenele
cu Senzualitatea.
Îmi vândusem pantofii
ca să-i cumpăr crini Deșertăciunii;
strigau norii după mine, plângând în cascade de întrebări,
întrebări ce se spărgeau
de trotuarele lumii.
Într-o seară,
rezemată de un felinar,
se oduhnea o Lumină.
Mă opresc lângă Ea
dar deodată se stinge-n mine
și nu mai vroiam apoi
să mă-ntâlnesc cu doamnele mele.
Fugeam, fugeam pe trotuarele pline de cioburile lacrimilor
de la nori.
Ce bine era dacă mai aveam pantofi - gândeam -
că nu aș mai fi sângerat acum.
001.229
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- adrian cirstea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
adrian cirstea. “Trecut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-cirstea/poezie/14038603/trecutComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.