Poezie
Speranțe în februarie
1 min lectură·
Mediu
Nu era atât de rece.
Așa că mi-am scos
gândurile la plimbare.
Un gând
vrând
mai mult soare
mă-treabă: de ce e răcoare?
Un altul, un pas mai în față
îmi spune
că-i prea singur,
c-ar trebui să zbor și eu
prin Univers,
să întâlnească și el
frânturi
de alte gânduri...
Al treilea,
în mâna dreaptă cu o floare
trecătoare,
fluiera fericit
speranțe în februarie...
003485
0