Poezie
Un om si-un pom
1 min lectură·
Mediu
Văzut-am cum cuvântul om,
Așa din pură întâmplare,
Compune și cuvântul pom.
Să fie vreo asemănare?
Că dacă stau și mă gândesc
Din rădăcini cresc pomi frumoși,
Iar oamenii care trăiesc
Se trag cu toții din strămoși
Și precum pomii, la-nceput
Firavi și fără apărare,
Așa este și-un nou născut
Gingaș și fără de vigoare
De-abia după ce-și mai trag seva
Din rădăcini sau de la sân
Vor crește și vor fi altceva,
Adică propriul lor stăpân
Ce vor lăsa la rândul lor
În vremea care va veni
Pe cineva moștenitor
Să aibă cine-i aminti
În lunga timpului cărare
Pe care ar fi existat
Un om și-un pom, ce-asemănare
De parcă s-au îngemănat!
003323
0