Poezie
Vreme de urgie
1 min lectură·
Mediu
Ploaia, ceața și cu vântul
Se-nfrățiră de curând
Ca să biciuie pământul
Toate-odată sau pe rând
Când lumina dimineața
Alungă noaptea de smoală
Coboară deodată ceața
Cu a sa orbecăială
Dar și ploaia în rafale
Cu stropii mânați vânt
Bate-n geamuri ca să-i scoale
Pe cei care dorm visând
Pare c-a venit urgia
Coborându-se din cer
Activând alotropia
Apei lovită de ger
Ce lucește amorțită
Pe pământul înghețat
Albă ca și-o stalactită
Pe-un perete suspendat
Iar când ceața se ridică
Cerul gri, întunecat
E prea jos de parcă pică
Peste noi imediaț
Cu stropii ce se-ntețesc
Scuturați de norii grei
Care cad și ne izbesc
Furioși ca niște zmei
Acompaniați de vânt
Care suflă tâlhărește
Străbătând orice veșmânt
Și mușcându-ne câinește
Din când în când se oprește
Acordându-și mici răgazuri
După care se pornește
Spre-ale mărilor talazuri
Ca să sufle și mai tare
Pe timp de ploaie și ger
Și să ridice din mare
Valurile până-n cer
002.074
0