Poezie

Oglinda din cer

1 min lectură·13 februarie 2016

Mediu

Oglinda sufletului cea din cer

Ascunsă printre nori și printre stele

Are în spate atât de mult mister

Și-adăpostește multe doruri grele

Că orice om își are câte-o stea

Pe care și-o alege de pe cer

Care și-o închipuie c-ar fi a sa

Și-o prețuiește ca pe-un giuvaer

Numai că cerul mult prea-ndepărtat

E-acoperit acum complet de nori

Iar ploile care s-au revărsat

Nu se-arătau în ale zilei zori

S-au năpustit așa în miez de zi

Părând că n-au de gând să se oprească

Să n-avem unde ne mai oglindi

Nici bolta cerului să strălucească

Iar totul pare trist și mohorât

Când ploaia cade-ncet și cadențat

În timp ce eu aștept posomorât

Până când cerul va fi luminat

Ca să-mi îndrept atunci iarăși privirea

Spre steaua mea și să mă oglindesc

Pentru că nu suport nenorocirea

Să nu pot înspre stele să privesc

002.125

ADRIAN ANGHELESCU. “Oglinda din cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-anghelescu/poezie/14087990/oglinda-din-cer

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.