Poezie

Cărări întortocheate

1 min lectură·1 februarie 2016

Mediu

Cărările ce sunt întortocheate

Pe care pașii mi-i îndrept mereu

S-au îngustat din cât erau de late

Și le parcurg din ce în ce mai greu

Fiindcă entuziasmul care ieri

Mă îmboldea înspre tumultul vieții

S-a tocit dup-atâtea primăveri

Lăsând în urmă vremea tinereții

Doar inima din piept îmi mai zvâcnește

Așa cum îmi zvâcnea și altă dată

Și-mi bate câteodată nebunește

Cum numai ea atunci știe să bată

Dându-mi de înțeles că nu mă lasă

Să fiu prizonierul neputinței

Și că va fi mereu năbădăioasă

Zvâcnind așa de dragul năzuinței

Pentru că viața fără năzuință

Și fără nici un strop de nebunie

E searbădă pentru oricare ființă

Care nu s-a îmbătat cu-o poezie

001.003

ADRIAN ANGHELESCU. “Cărări întortocheate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-anghelescu/poezie/14087419/carari-intortocheate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.