Poezie
Străjerii piscurilor
1 min lectură·
Mediu
În vârf de munți ce taie cerul
Lăsând în lături dâre alburii
Sunt piscuri unde-ngheață gerul
Zăpezile-n cristale străvezii
Și unde numai vulturii veghează
Împărăția de singurătate
În care-aproape nimeni nu cutează
Să tulbure acea pustietate
Vecini cu cerul și cu Dumnezeu
Străjerii piscurilor înghețate
Sunt mai ceva decât un vindereu
Cu aripile-n zbor desfășurate
Și patrulează peste înălțimi
Cu agere priviri și vigilente
La fel ca prea măriții serafimi
Ce se feresc raze emergente
Si-și protejeze cuiburile lor
În piscurile atât de-amețitoare
Din care puii lor cuprinși de dor
Nerăbdători așteaptă ca să zboare
Ca să-și deschidă aripile-n vânt
Plutind vijelios peste abisuri
De la-nălțimi pe unde doar în gând
Ne-nchipuim aceste paradisuri
00961
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ADRIAN ANGHELESCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
ADRIAN ANGHELESCU. “Străjerii piscurilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-anghelescu/poezie/14083604/strajerii-piscurilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.