Poezie
"Măi nepoate, domle dragă"
2 min lectură·
Mediu
Îmi zicea :"Măi nepoate, dom′le dragă”
Scumpul meu unchi Nea Boabă de la țară
De care amintirile mă leagă
De când eram copil odinioară
În mâini cu barda, tesla și toporul
A cioplit lemne toată viața lui
Era un hâtru, îi plăcea umorul
Și umbla singur mai mereu hai-hui
Cutreiera pădurea după lemne
S- aleagă ceva bun pentru cioplit
Și cunoștea copacii după semne
Iar mândrele din sat după pășit
Care-l chemau ca să le mai cioplească
Atunci când erau singure pe-acasă
Că știa unchiul să le-mbrobodească
Cu uitătura lui cam șmecheroasă
Și fluiera într-una mulțumit
Purtând cu el creion de tâmplărie
Să facă semn la lemnul de cioplit
Ca să-l cioplească cu economie
Nedumerit l-am întrebat în șagă
De ce după ce-mi zice „măi nepoate”
Îmi spune-n continuare „dom′le dragă”
Împins fiind de curiozitate
Și mi-a răspuns senin, netulburat
Că „dom′le dragă” nu zice oricui
Ci numai unuia care-i titrat
Ca să-i arate prețuirea lui
Faptul de a-i fi nepot era mândria
Iar „dom′le dragă” era prețuirea
Prin care el cu toată modestia
Își arăta respectul și-omenia
Pentru că-n mintea lui cea țărănească
El avea ierarhia de valori
Ce nimeni nu putea să i-o clintească
Nici dac-ar fi trăit de două ori
001.056
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ADRIAN ANGHELESCU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 203
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
ADRIAN ANGHELESCU. “"Măi nepoate, domle dragă".” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-anghelescu/poezie/14022847/mai-nepoate-domle-dragaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.