Poezie
"Ce-a voit acel Apus?"
satiră
2 min lectură·
Mediu
Când “Apusul își împinse toate neamurile-ncoace”
În ideea că ne-ajută să grăbim o aderare
Le-am dat fabrici și uzine, pământuri și dobitoace
Ca să trăim ecologic fără bani în buzunare
Uitând de modul de viață cu venitul garantat
Între granițele-nchise ale unei țări bogate
Păziți de securitatea de care ne-am săturat
Trăim astăzi „cum dă Domnul”, dar sătui de libertate
Dar când ne pleacă copiii de-aici în străinătate
Căutând locuri de muncă ca să nu moară de foame
Rămân în urmă familii triste și abandonate
Și minorii fără mame care trăiesc multe drame
Și ne mai rămân pe loc, că nu pot fi transportate,
Munți, izvoare, dealuri, râuri, terenuri cu mărăcini
Din care, precum se știe, multe-s concesionate
În marea majoritate, de către Stat, la străini
De-aceea cu indignare toți ne punem intrebarea
Al cărui răspuns se știe însă nimeni nu l-a spus
În afar′ de subiectul cu Schengen și integrarea
„Ce-l mâna pe el” încoace, „ce-a voit acel Apus?”
A voit el să ne-ajute ori ca să mai jecmănească
Ce-a mai rămas din subsolul ce nu l-am înstrăinat
Pentru ca apoi destinul tot el să ni-l hotărască
Fiindcă noi suntem poporul care ne-am abandonat?
Și-am trăit de când îi lumea tot ca slugă la stăpân
Amăgindu-ne cu gândul că trăim în libertate
De-aceea în fruntea țării avem astăzi un jupân
Când puteam s-avem un geniu, un savant, o somitate
Dar cum mediocritatea la noi are mare preț
Am ales un „terchea-berchea” ce ne minte zi de zi
Pe care străinătatea văzându-l că-i hrăpăreț
Ni l-a impus ieri cu forța să ne poată stăpâni
Asta și-a dorit Apusul și cam asta-și mai dorește
Fiindcă la noi națiunea este oricum dezbinată
Și tinând cont de dictonul:"dezbină și stăpânește"
Pricepem cu toți acuma că țara-i acaparată
001283
0