Poezie
Copacul secular
1 min lectură·
Mediu
Pe-acel drum drept și fără ocolișuri
Pe care rar mai trece câte-un om
Nestrăjuit de-arbuști sau lăstărișuri
În lungul lui vezi de departe-un pom
Copac pe care-l știu de mititel
Vânjos la trunchi și cu coroana mare
Sub care te oprești și stai nițel
Când e căldura prea dogoritoare
Pe-acolo vara sunt numai culturi
Pe câmpul ce se-ntinde în lung și-n lat
Iar umbra o găsești doar în păduri
Până la care mult ai de umblat
Acolo el domnește maiestuos
Semeț și cu coroana lui umbroasă
Adăpostind pe cei ce merg pe jos
Atunci când vremea este călduroasă
Și tot acolo vânturile-l bat
Pe vremea rea cu ploi sau cu ninsori
Dar el rămâne drept și neschimbat
În mijlocul acelor patru zări
Ca un reper timpului trecut
Mi l-amintesc mereu din tinerețe
Iar nu demult din nou l-am revăzut
Și m-am oprit sub el să-i dau binețe
Și să-i urez în viața-i seculară
Umbră mai răcoroasă-n toiul verii
Acolo lângă-același drum de țară
Unde se vor opri toți călătorii
001.104
0