Poezie

Două mame

1 min lectură·7 noiembrie 2010

Mediu

De-ar fi s-aleg eu între două mame

Cea naturală și cea adoptivă

M-ai pune-ntr-o dilemă mare Doamne

Și cred că le-aș alege deopotrivă

Cea naturală m-a purtat în pântec

Și-a avut mare grijă să mă nască

Cea adoptivă m-a crescut în cântec

Și s-a zbătut nimic să nu-mi lipsească

Când amândouă își trăiau o dramă

În vremea aceea-n care mă nășteam

Eu câștigam dar și pierdeam o mamă

Și soarta implacabil mi-o urmam

Destinul a făcut să nu pot ști

Al cui fiu sunt până la majorat

După ce adoptivii vor muri

Și după ce-i voi plânge-ndurerat

Atunci m-a revoltat realitatea

Și m-a cuprins o mare de tristețe

Că le-a luat moartea posibilitatea

Să fiu sprijinul lor la bătrânețe

Și tot atunci mi-a dat prin compensare

Prilejul de a-mi recâștiga o mamă

Ce se-nvinovățea în disperare

Că fiul ei n-o poate băga-n seamă

Iar toate astea au fost rânduite

De ceea ce numim destin și soartă

Și cât trăiesc eu le voi ține minte

Pe cele două mame deodată

001.175

ADRIAN ANGHELESCU. “Două mame.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-anghelescu/poezie/13960253/doua-mame

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.