Poezie
Galbeni si goi
1 min lectură·
Mediu
Simt un gol ce nu vrea să-și găsească plinul.
Iubito, nu vreau să privesc luna în seara asta,
mi-e teamă să nu se răstoarne peste noi și să ne strivească-n foi,
și-uite așa, galbeni și goi, ne vor scrie cu cerneală.
Cine știe la câte pagini distanță vom zace într-o bibliotecă
și câte povești vor fi de spus de când se va termina cuvântul ce-ți începe-n călcâi
și începe cuvantul ce îmi moare pe buze?
Or să ne facă cornete,
să ne scuipe cu coji și plictis, mânjiți de sudoare,
și-or să ne-azvârle, iubito, la gunoi,
galbeni și goi.
...................................................................................
Din mâna unui copil aș vrea să mor,
să-mi frângă trupul într-o barcă de hârtie,
să mă lase să plutesc pe fața unui râu
până mă voi scufunda,
cu tine catarg.
001.813
0