Poezie

Galbeni si goi

1 min lectură·20 iunie 2012

Mediu

Simt un gol ce nu vrea să-și găsească plinul.

Iubito, nu vreau să privesc luna în seara asta,

mi-e teamă să nu se răstoarne peste noi și să ne strivească-n foi,

și-uite așa, galbeni și goi, ne vor scrie cu cerneală.

Cine știe la câte pagini distanță vom zace într-o bibliotecă

și câte povești vor fi de spus de când se va termina cuvântul ce-ți începe-n călcâi

și începe cuvantul ce îmi moare pe buze?

Or să ne facă cornete,

să ne scuipe cu coji și plictis, mânjiți de sudoare,

și-or să ne-azvârle, iubito, la gunoi,

galbeni și goi.

...................................................................................

Din mâna unui copil aș vrea să mor,

să-mi frângă trupul într-o barcă de hârtie,

să mă lase să plutesc pe fața unui râu

până mă voi scufunda,

cu tine catarg.

001.823

Adrian Andrei. “Galbeni si goi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-andrei/poezie/14009661/galbeni-si-goi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.