Poezie
Mi-e teamă
1 min lectură·
Mediu
mi-e teamă de ieri căci iată, s-a scurs
fară să lase niciun răspuns.
mi-e teamă de mâine căci iată, cum vine
cu-același sarcasm, cu-aceeași cruzime.
mi-e teamă de voi căci iată, mai sunt,
vă scriu și va-ncânt.
mi-e teamă de mine!
mi-e teamă de plânsul din ochi de copil,
de chipul trecând, mut și umil.
mi-e teamă de țeluri ce se străpung,
ideea ce-mi arde pe rug.
mi-e teamă de vântul în care-am să zbor.
de vorbe ce dor
mi-e teamă să fug!
mi-e teamă de soare căci iată, cum moare,
scurgându-se-n mare.
mi-e teamă de stele pe cer arămiu,
de luna ce-mi urlă lupii-a pustiu.
mi-e teamă și dor de singurătate.
nimicul, ce ne desparte,
mi-e teamă să fiu!
mi-e teamă de azi căci iată, cum trece,
palid și rece.
mi-e teamă de gândul care, pe foaie, nu moare cuvânt,
de stropi ce nu cad pe pamânt.
mi-e teamă de tine, cu zâmbet și dor,
de visul ce zace. nemuritor
mi-e teamă că sunt!
001697
0