Poezie
Nenascutilor
1 min lectură·
Mediu
nu am să plâng, nu am să râd,
să-mi sfarme soarele privirea
și timpul să îmi taie fața,
când voi cunoaște fericirea.
nu am să plâng, nu am să râd,
să-mi zboare vântul cugetarea
și vremea să îmi ningă parul,
să îmi albească pielea marea.
nu am să râd, nu am să plâng,
să-mi rupă muntele genunchii,
să-mi ardă cerurile-auzul,
să-mi tocească gându-n muchii.
nu am să râd, nu am să plâng,
să-mi sece ochii de scântei,
să-mi piară glasul de copil,
să fiu un trup printre atei.
nu am să râd, am să fiu mut,
nu am să plâng, doar am să sec,
în fața nenăscuților,
umil, supus, am să mă plec.
001693
0