Poezie

Semne de viata

1 min lectură·25 octombrie 2011

Mediu

privesc împrejurul odăii și simt,

aș putea fi chiar eu, sau cu totul altceva...

aceste semne de viață.

ar putea fi umbra din lumina-ncețoșată

a astrului crepuscul, jucând printre obloane,

sau șoaptele vântului, strecurându-se pe gaura cheii.

ar putea fi acel păianjen care,

pe-un perete mucegăit, își târăște tăcerea...

aceste semne de viața,

ar putea fi însăși mișcarea pământului și-a stelelor,

sau statornicia cerului ce le îmbracă.

ar putea fi iraționala rațiune a lumii

ce ne poartă spre existență...

le simt,

aceste semne de viață.

prelingâdu-se parcă, pe șira spinării.

precum mii de viermi,

hulpav înfruptându-se din pieptul meu,

așteptând să moară-n fluturi.

precum vulturi rotind cerul de deasupra

minții-mi paralizate,

așteptând să-mi roadă ochii și să îmi bea sufletul.

le simt chiar în soclul realității noastre,

precum lutul primordial ce ne-a dat formă,

precum suflul primordial ce ne-a dat ființă...

încă sunt aici, în această odaie obscură.

încă ceea ce simt ar putea fi eu, sau cu totul altceva...

aceste semne de viață ce nu-și găsesc înțeles

de încerc să le traduc în cuvinte,

nefiind mai mult decât semne.

001.887

Adrian Andrei. “Semne de viata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-andrei/poezie/13991974/semne-de-viata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.