Poezie

Pinkfloydând

1 min lectură·23 august 2011

Mediu

vibrația eternă, ce în ureche joacă,

care-a născut lumina și lumile și stele

și încă dănțuiește în prag apoteotic,

din minți neosândite, în gânduri paralele.

pe cerul nopții rece, o pânză luminoasă,

trasată să adape pofta de scânteie,

ca tocmai-n dimineața înaltelor speranțe

să ne șoptească cântândă curcubee.

pe după zid ascunsă, un pas către infern,

așteaptă albatroșii ce, spânzurați în cer,

învață zborul prelins către abis

uitând de rațiune și timpul efemer.

și oare mă va frânge în mii de bucățele?

atât de tare aș vrea să fie-aici

și să mă schimbe cât să fiu normal.

- hei tu, vei vrea să mă atingi?

001.882

Adrian Andrei. “Pinkfloydând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-andrei/poezie/13987530/pinkfloydand

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.