Poezie
Zmeii
1 min lectură·
Mediu
Râuri de corbi,
mări de verdeață,
un soare de gheață
și norii cei orbi.
Venind dinspre zare
odată cu vântul,
lovind pământul
cu bulgări de sare,
uscând tot in cale,
umbrind parcă gânduri
se scurg rânduri, rânduri
din munte spre vale.
Din piscuri semețe
vin zmeii cei falnici,
teribili și groaznici
cu spaima pe fețe.
Să ardă păsuni,
să ardă ogoare,
să fure fecioare,
să sece fântâni.
Pe feții frumoși
să-i pună pe fugă,
rămânând la strungă
doar babe și moși.
Și-apoi dintr-o dată,
cu groază și haos,
lăsând satu-n repaos,
să fugă-napoi
în munții de piatră.
002.067
0