Poezie
Spaimă
1 min lectură·
Mediu
Pășind ca o spaimă
În haine de aur,
Iar eu, un balaur,
S-o sfarm între dinți.
Să-i râd cu putere
Cu glasul grotesc.
Să-i spun c-o iubesc,
Iubitei ce moare.
Grozav să mă strâmb
De gustul amar,
Ce n-are habar
De dragostea mea.
Să fugă prin mine
Þinută de mână,
Iubita-mi nebună,
De cugetul meu
Și mai pe urmă,
Cu-o lacrimă tristă
Să suflu-n batistă
Iubita mea.
Fără păsare
Să scutur in zare,
Dorindu-și să zboare
Cu inima mea.
............................
Cu-o adiere
Suflată prin păr
Să-i spun că mi-e dor
De gustul amar.
001852
0