Poezie

Nimic nu e de spus…

1 min lectură·16 iunie 2009

Mediu

Nimic nu e de spus atunci când vântul tace

Și-n dureroasa moarte, fruzele nu pot să cadă.

Zac atârnate de o creangă,

Ștreangul lor atât de sumbru.

O nu, nu e zbor,

Ele, de crengi stau spânzurate.

Un fir de vânt de-ar fi suflat,

Atunci, în goana spre pământ,

Un ultim zbor ar mai petrece

Trista lor roșeață ce se prelinge prin vine uscate.

Nimic nu e de spus atunci când vântul tace

Și în liniștea morbidă a serii

Cad lacrimi de cristale,

Plângând o biată ultimă frunză

Ce duhul și-a dat cu cel din urmă zbor.

Cristale cad, și în căderea lor cântă

Orga ne-nsuflețită a camerei obscure,

Apoi pășind în pat de lacrimi

Mă scufund în gânduri ce profunde

Nu îmi permit în veci să-ngân vreun vers.

Nimic nu e de spus când vântul tace

Și tac ei toți, și tac și eu,

Precum o frunză stau spânzurat

Și-aștept un ultim vânt

Spre liniște să-mi zboare trupul

Lipsit de tot ce am simțit vreodat\'.

002.808

Adrian Andrei. “Nimic nu e de spus….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-andrei/poezie/13892288/nimic-nu-e-de-spus

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.