Poezie
Strigare
1 min lectură·
Mediu
Am obosit, ca eu pe mine sa m-ascult.
De atat zarva si scandal urechile ma dor.
M-ai bine-ar fi sa raman mut,
Sau sa le urlu tuturor.
Sa intru-adanc in mintea lor
Spargand timpane si gandiri,
Sau, soptindu-le usor
Sa las in urma amintiri.
………………………………
“Traieste clipa!!!”
Vorbesc, zambind fara de stire.
Au ei habar ce este clipa,
Au ei habar de fericire.
“Trezeste-te!!!”
Le urlu spumegand.
“Traim, traim.”
Raspund la randul lor, visand.
………………………………..
Uitand de ce vroiam odata,
Am amutit sperand zadarnic.
Din cer visam sa cada
Un zeu, acel mai darnic.
Ne invartim in cerculete,
Ne pierdem in ce-am vrea sa fie
Si din atatea brate tari
Raman doar linii pe hartie.
001984
0