Mediu
Aveam noua ani cand s-a terminat lumea
Odata cu moartea nasei mele
Care ma lasa sa topai in pat,
Sa ma murdaresc la gura
De ciocolata,
Sa rup hartii,
Sa pun mana pe toate
Cele de neatins
Si sa pliciuiesc apa
In cada, pana cand stropii
Sareau in tavan.
Ma lasa sa mananc multe
Placintele cu branza
Si stafide,
Ea le spunea \"Poale in brau\"
Si imi punea in fiecare
Cate un ravas.
Habar n-aveam ca lumea
De fapt, abia incepuse pentru mine
Dar nu vedeam de ce atata zbatere
Sa ajung tot unde a ajuns ea.
Acum stiu de ce,
Sa poti manca poale in brau,
Sa citesti ravase
Sa faci plici in apa,
Sa topai in pat
Si sa te manjesti la gura
Cu orice ciocolata
Pofteste
Sufletul tau.
Toronto
Septembrie 2006
Dedicatie pentru nasa mea, Ioana
prin a carei moarte
am aflat ce e viata.
003.151
0