Poezie
poezie absurdă despre cum am ajuns în insula tânguielii
1 min lectură·
Mediu
în ultimul an șchiopătam
dureri de la gleznă
până la jumătatea fluierului
la 33 de ani
mi-am înlocuit piciorul drept
de sticlă
cu unul de cristal
în general
lucrurile astea se ascund
cui îi place să umble cu etichetă
ori să fie dus în insula tânguielii
așa m-am născut
fără el
dimineața
mă trezeam mai devreme să-l vopsesc
în culoarea pielii
iubitul meu își acorda discret diapazonul
într-un clinchet cristalin
ca să nu mă supere
se făcea că nu știe
sunt mulți oameni
care poartă un picior drept
de sticlă
ei merg foarte înțepat
ori șchiopătează
de regulă îi auzi rostind
discursuri despre fericire
sau tot despre asta or să vorbească la infinit
într-un mod voalat
fără voia mea
într-o zi m-am dat de gol
acum, se știe
fac parte
din categoria celor discriminați
când m-am apucat să vorbesc fără mine
despre acces
am spus că unii au de toate
și își bagă piciorul în ele
pe loc au venit doi oameni
și mi-au pus eticheta pe umăr
iar alții șchiopătează
am mai spus
aceia
nici nu mai au dreptul
atunci
m-au luat și m-au dus
003.855
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adina Ungur
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 186
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 46
- Actualizat
Cum sa citezi
Adina Ungur. “poezie absurdă despre cum am ajuns în insula tânguielii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adina-ungur/poezie/1747464/poezie-absurda-despre-cum-am-ajuns-in-insula-tanguieliiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.