Poezie

Demoni si ingeri

1 min lectură·4 septembrie 2004

Mediu

În seara aceea începusem să plâng chiar în fața lui

Nu mi se întâmplase niciodată așa ceva

Și el zâmbea în același mod bizar, de parcă

Totul depindea de el, numai de el și de hazard

L-am rugat să nu mă mai privească

Însă dispăruse ca un demon cu un zâmbet haotic

Și trist…

I-am povestit tot ce am știut vreodată să povestesc

I-am încredințat toate secretele păstrate atâta timp

I-am zâmbit cum am știut eu mai frumos

Și i-am cântat o slovă scrisă de îngeri

Însă nimic nu mai era de ajuns, nimic nu-l mulțumea

Doar glasul meu ce implora mai mult,

Mai mult…

Așa că devine imperios necesar să îi spun adio

Și să-l privesc cum pleacă senin de lângă mine

De parcă nu îi pasă de nimic în lume

Nimic nu-i poate face rău, nimic nu-i face bine

Și nimic nu poate să-i atingă inima de fier

Pe care am părăsit-o fără să mă întorc

Demult…

Am reușit deci să devin chiar eu

Ce nu vroiam să devină el vreodată

Am reușit fără să încerc

Am încercat fără să sper

Între demoni și îngeri nu e decât un simplu pas…

001.543

Adina Pietrosanu. “Demoni si ingeri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adina-pietrosanu/poezie/85445/demoni-si-ingeri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.