Triunghiul de găuri al Mariușei

Foarte frumoasă ai fost tu mai demult, Mariușo! Cinci vieți mi se pare c-au trecut de-atunci, poate chiar șase din vremea când căutam pe tine cu limba locul din care îți porneau picioarele; mult am mai căutat locul acela, țin minte că începusem să cercetez pornind din creștet, te-a amuzat mult chestia asta. Vreo două nopți mi-a trebuit până să ajung acolo, am bătut cale lungă mirosind circa 2 metri pătrați de piele, por cu por.. dar l-am găsit. Minunat loc mai era acela de unde creșteau picioarele tale! Am vrut să-mi fac fundația casei acolo, să pun piloni, să torn ciment și să-mi imprim în el palmele, așa cum fCceam în copilărie și cum fac vedetele când își inaugurează plăcuțele memoriale pe trotuar. Voiam să scot din anonimat pântecele tău, înfigându-mi palmele în el. Voiam să zgârii cu bățul: \"mine forever\" pe burtica ta rece din beton moale. Mariușa mea cu sâni ciudați: îmi plăcea să mă joc dimineața înainte să te trezești, pe furiș, să-ți violez sanii cu degetul, să mă amuz că sfârcurile tale se întăreau în somn și rămâneau în interior, dupa cum le apăsam eu, în gropițele săpate de mine cu degetul. Mariușa mea cu găuri de sfârc; băgam în ele vârful limbii și tot nu te trezeai; sugeam sfârcurile și le trăgeam afară și tu încă dormeai. Mariușa cea cu buric triplu: buricele sânilor și buricul pântecelui. Triunghiul de găuri al Mariușei. Te trezeai abia când se făcea lumină și soarele era prea puternic pentru ca eu să mai pot ține ochii larg deschiși.. Tu abia atunci îi deschideai, când mie îmi curgeau lacrimi de efort, chinuindu-mă să nu-i țin mijiți. Te intindeai pe tot patul, împingând cu palmele peretele, mieunai, clipeai, plescăiai din buze, îți era sete, încordai picioarele, te scărpinai pe umăr și te frecai la ochi, vedeai sfârcurile zgribulite și pufneai în râs: \"ce mi-ai mai făcut?!\" Te puneam să ghicești - spune tu, ce crezi că ți-am facut.. de ce s-au zbârcit bomboanele tale? Râdeam si îmi promiteai răzbunare de fiecare dată deși știai foarte bine că n-aveai nici o șansă, fiindcă somnul tău era ca și tine, din ciment moale iar al meu era din puf. Tu dormeai, eu nu. Asta a fost dintotdeauna diferența dintre noi, în rest nu ne deosebeam prin nimic. \"Bună dimineața oglindul meu\" îmi spuneai în timp ce-ți acopereai jucăriile cu cearșaful. De ce le acoperi? \"Pentru că te-ai jucat destul cât eu dormeam. Am să mă răzbun la noapte.\" Răzbună-te acum, te rugam eu. Merit o pedeapsă năprasnică! M-am pregătit psihic pentru asta, astept să mă zgudui. \"Ești un șmecher, asta nu-i pedeapsă!\" Asa e Mariușo, eram un șmecher și tu erai din ciment moale și aveai trei găuri mici la vedere și alte două ceva mai ascunse și mai calde, le vedeam în fața ochilor în momentele cele mai nepotrivite: pe la serviciu, pe stradă, prin autobuz, mă feream de ele ca de dracu.. eram un șmecher cu vedenii, bântuit de pentagonul tău de găurici.