Poezie
poem trist
1 min lectură·
Mediu
ploua cu lacrimi
din cerul prea trist
durerea de suflet ne strange
si mergem nainte
zambind pesimist
cu lacrimi de sange...
aprig se striga in piete
ciocoii mai noi si mai vechi
se nfrunta doar in ospete
aprig ,cu guse vioaie
cersim vesnic ,nu cascaval ci curechi
o si cin sa ne spuna si cin sa ne nvete
ca traim intr o vesnica ploaie.
aricii ,am uitat cum arata
nu mai stim anotimpuri
si clipa cu iluzii ne\'mbata
si false alinturi...
neterminat
002335
0