Adeliyna

Tradare? Oare asa se numeste acest sentiment straniu ce-mi zboara prin sufletu-mi gol, agitat de neputinta de sine, incarcat totusi de sentinta ce ma leaga pe viata poate, de constiinta ce ma macina

De cand intrii pe poarta scolii ai zice ca este parasita. Vantul puternic strabate poarta , lovindu-se de bara ruginita de metal. M-am apropiat incet de usa scolii, poarta prin care intra elevii,

In vacanta de Craciun, am mers cu clasa la un muzeu de pictura. Dintre toate picturile, cea care m-a fermecat a fost pictata de Ion Nemes. Avea ca tema – primavara. La acel tablou m-au atras

Buchet de sarutari Ma tin clestar pe ape Si ma scufund aevea In fragede uitari Roua diminetii blande Mi-aduce-aminte de noi doi Cum ne plimbam prin vant si ploi Prin geruri calde si

Cu gandul tau in gand la mine Pasesc fragil in infinit spre tine Si simt cum ma apasa, Durerea aprigii uitari Goala e inima mea Tot goala e si mintea Dar totusi este plina De fluturi din

Te simt si-acum aici Dar doar in gandul meu Pacat. Si parca vrei s-ajungi La mine-n brate... Hai vino! In aprigi sarutari Te strang si te sufoc

Cu ochii-n lacrimi inecati... Asa-mi aduc aminte De-a ta crunta rugaminte In orizont nemarginit Cu glasul tau, innebunit De vise dulci,rapit. Lumina stinsei reci iubiri Se-aprinde

Codrii munților tăcuți se acoperă cu bruma și cu frunze-n curcubeu. Curcubeul ia naștere dacă soarele aruncă ace de gheață cu sclipiri de platină, peste întreaga lui natură “plină de caldură”. A

Povestea mea incepe Cu un prieten drag Ce m-a-nsotit in viata Dar doar sa trec un prag Ma coplesea cu zambet Ma-nbratisa-n caldura Si ma plimba aevea Pe aripi de tortura Simteam cum ma

Eu ma mai vad alaturi De tine, prin campii Prin palcuri de nouri aurii Ca doi copii zglobii Cantam si ne jucam Amarul vremii il uitam Ce mult a mai trecut Prietenul meu drag Iubeam aceeasi