Adelaida

Furie si o mare tristete.
Atasez un gand de bucurie:

Adelaida venind de la aprozar
isi pregateste bagajele
pentru o calatorie mai lunga
cu trenul de sase.Ea va pleca la Huedin.
Subtiorile ei vor mirosi a parfum.
Adelaida il intalneste pe seful aprozarelor,
un barbat scund vorbind stricat romaneste.
In sala de asteptare, la halta B, va manca un piscot,
va folosi batista alba, va stranuta discret.
Acum Adelaida e prin dreptul morii,
in valea aceea domoala
ca scobitura talpii ei frumoase.