noroi și el

absentă fațadei cotidiene, urmez

cărări echivoce ce mă duc spre o lumină iluzorie;

cândva, punți de arome de tei, nuc și magnolii

se întindeau de la ușa mea la banca pe care mă așteptai;

mmmmm....

le traversam într-un picior și râdeam cu nerabdarea ta;

acum...pelicula amintirii tale o despică acești grei

stropi paralelipipedici ce cad pe solul huilic

și peste ochii mei, absenți, de un negru mat, inexistent,

urmărindu-le concentrați traiectoria disparată;

văd frunze dansând într-un fanatism depresiv,

îți simt respirația mincinoasă pe gât

și-mi pare că vrea să mă sugrume;

bălți pline de noroi îmi împroșcă hainele și traiectoria stropilor, și gândurile, și această turbare a frunzelor,

și ceva imi apasă grumazul, și banca pe care mă așteptai,

și teii, și nucii, magnolii și...

și nu-mi doresc o lume perfecta,ci doar o lume.