Poezie
episodul 13
1 min lectură·
Mediu
plâng cu un ochi, iar cu celălalt râd de cât am plâns;
reflecția tremurată a unei jumătăți de chip
se prelinge pe o lacrimă și rămâne spânzurată
până ce gravitația își pierde cumpătul,
și o ingenunchează chiar acolo, în umbra ei,
zdrobită de alte milioane de reflecții încarcerate,
strâmbe, rânjite, mâzgălite
dintr-o pelicula bolnavicioasă,
iar acum
zace tânguitor miezul a zeci de suspine
pe locul unde buzele mele pulsând disperare
îți sărutau urmele pantofului grăbit.
002636
0