Rose.

...e timpul Roselor ce infloresc solitare in inima Mea sau a ta..au rasarit incet in ganduri tainuite de frigul sufletelor inghetate de demult,au cautat caldura gingasa a zambetelor insorite,s-au inaltat firave dar doritoare de viata si nu aveau spini...erau altfel...atat de suave,se intindeau lacome spre orice adiere de bunatate,mladiindu-se usor,fara a avea forma florilor intalnite peste tot,rasul cristalin nastea boabe inrourate pe petalele purpurii,care ardeau cu o lumina vie...au fost in siguranta pana in clipa in care au vrut sa plece...admirau lumea cu ochi de indragostit vesnic si credeau in frumos,fiindca erau destinate pentru El …au cazut rapuse de atingerea unui Maracine care le-a salutat cu spinii …a mai ramas ceva din amintirea lor care nu se stie daca le-ar putea inlocui,poate ca da,daca Tu crezi in vesnicia Lor…