Poezie
Tu
1 min lectură·
Mediu
Tu,
Tu mă alergi printre văluri, în lumină îți ascult pacea.
Cu tine am uitat cum e când zbori doar cu două aripi.
Tu ești cel care îți lași urma pasului pe nisip
O imprimi adânc și îmi încălzești cu ea mările care în flux îți ating trecerea.
Tu ești cel care mă tulburi, și te amesteci și îmi răspunzi gândurilor
Tu îmi asculți undele și nu zici nimic: zâmbești.
Cu fiecare adiere îmi aduci pe buze esențe noi
Și le combini în suflet până mă pierd.
Destrami văluri, clatini ruine, încălzești vatra.
Cu tine am învățat să nu mai caut contururi;
Ca și mine, tu ești doar o pată de culoare.
Lași urme de soare pe mine
Când te joci cu atingerea, și cu buzele, și cu ochii.
Uneori, respiri în locul meu.
Tu mi-ai prins în păr zborul,
Mi-ai dăruit haine albe,
Apoi m-ai strigat pe nume.
M-ai purtat lângă tine vieți întregi.
Acum te caut: și ești aici.
001810
0