Cateodata...

Intr-o noapte senina am plecat departe , departe de tara in care m-am nascut si in care am trait.Dar, cum doar regina noptii se deschide atunci cand soarele incalzeste meleaguri indepartate am uitat ca dragostea este de neadormit, si ca speranta este singura care ne calauzeste caci ratiunea si gandirea sunt adormite...Si acolo, unde singur am fost nu am reusit sa imi gasesc linistea ce o cautam.Am cautat un strop de iubire si un dram de alinare , apoi am cautat ceea ce nu am gasit acasa in tara, copilaria... Incet, cu pasi siguri, m-am indreptat spre o cabina telefonica , si am format un numar de departe, de acasa , din tarisoara mea...Si stiti cine era la celalalt capat al firului? Un inger de copil, o fiinta ce nu poate fi inlocuita: -Tati, vino la mine ! Tati , mi-e dor de tine ! Atunci mi-am facut programarea la autocarul ce se intorcea in tara si am aflat ca acolo, departe , acasa , e cineva care imi va regasi copilaria pierduta...ea, copiluta mea de numai trei anisori.